Să ne concentrăm pe definițiile precum: ce este “genul”?

Când vorbim despre gen, mai întâi trebuie să clarificăm definițiile:

• Genul NU este același lucru cu sexul, cel din urmă definind caracteristicile biologice ale bărbaților și femeilor.
• Termenul ”Gen” este folosit pentru a da o definiție din punct de vedere social pentru bărbați și femei, cu alte cuvinte spus, cu sexul te naști, iar genul este dobândit.
• Rolurile de gen sunt deseori determinate de cultură, bărbații și femeile asumându-și reguli și comportamente adecvate, care reflectă societatea și relațiile.
• Aceste roluri au fost adesea legitime prin legi. Peste 150 de țări au cel puțin o lege discriminatorie împotriva femeilor.
• Pentru un individ, sexul este experimentat ca o identitate (un sentiment de sine interior și profund înrădăcinat) și, de asemenea, ca o "expresie" (după cum genul său prezintă în lume și cum este percepută societatea, cultura, comunitatea și familia)

Agenda 2030 și inegalitățile de gen

Printre provocările globale cu care se confruntă Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă se numără combaterea inegalităților de gen, un subiect considerat a fi transversal la întreaga agendă și la care totuși este dedicat un obiectiv 5 care precizează importanța: egalitatea de șanse între femei și bărbați, pentru împuternicirea tuturor femeilor, punând capăt tuturor formelor de discriminare împotriva tuturor femeilor din întreaga lume.

Agenda 2030 este clară: dezvoltarea va fi durabilă numai dacă beneficiile sale se vor referi atât la bărbați, cât și la femei; drepturile femeilor vor deveni realitate numai dacă fac parte din eforturile mai ample de a proteja planeta și de a se asigura că toți oamenii pot trăi cu demnitate și respect.

De fapt, inegalitățile de gen se manifestă în fiecare dimensiune a dezvoltării durabile. Chiar și astăzi:

• La nivel global, există 122 de femei între 25 și 34 de ani care trăiesc în sărăcie extremă pentru fiecare 100 de bărbați din aceeași grupă de vârstă.
• Până la 30% din inegalitățile de venit se datorează inegalităților din cadrul familiilor, între bărbați și femei. Femeile sunt mai predispuse decât bărbații să trăiască sub 50% din venitul mediu.
• În 18 țări, soții pot împiedica în mod legal soțiile lor să lucreze; în 39 de țări, fiicele nu au aceleași drepturi de succesiune ca și copiii de sex masculin; în 49 de țări nu există legi care să protejeze femeile împotriva violenței domestic.
• Schimbările climatice au un impact disproporționat asupra femeilor și copiilor; există de 14 ori mai multe șanse ca bărbații să moară în timpul unui dezastru.

De ce trebuie sa vorbim despre inegalitățile de gen la școală?

Datele raportate deja par a fi un răspuns la întrebarea "de ce se tratează inegalitățile de gen în școală?" Cu toate acestea, se pare că este esențial să se adauge cel puțin 6 alte răspunsuri, printre numeroasele posibile:

• Dacă sexul reprezintă un set de atribute, caracteristici și comportamente psiho-atitudinale care sunt considerate adecvate unui bărbat sau unei femei și chiar unui copil, se crede că rolul școlii este de a păstra o privire conștientă asupra propriilor viziuni, așteptări și practici de gen, pentru a putea favoriza pe termen lung o cultură a femininului și masculinului capabilă să sporească diferențele fără a se transforma în abuzuri de putere și inegalități.
• Inegalitățile nu sunt "un eveniment natural" ci rezultatul muncii oamenilor. Educația poate contribui la dezvoltarea și împărtășirea practicilor care contracarează internalizarea inegalității ca pe un "eveniment natural" prin evitarea formării unor logici discriminatorii.
• Cunoașterea nu este neutră și asexuală. Cine scoate în evidență și selectează conținutul învățării? Cât sunt diferențele de gen în manualele și programele școlare? Cum pot fi recitite diferitele ramuri ale cunoașterii cu aspect diferit? Rolurile de roluri și relațiile dintre femei și bărbați se transformă în timp și în spațiu: oferirea cunoștințelor despre calea istorică, culturală, socială și politică a jumătății populației înseamnă a contribui la educația democratică a unei societăți.
• Violența bazată pe gen este o consecință a relațiilor inegale de putere între sexe, ajunge la toate colțurile lumii și constituie o încălcare a drepturilor omului ale femeilor și fetelor. Deși atât bărbații, cât și femeile pot fi victime ale violenței bazate pe gen, este recunoscut faptul că majoritatea sunt femei și fete.
• Egalitatea de gen poate reduce sărăcia, reduce mortalitatea infantilă și promovează dezvoltarea. Educarea fetelor s-a dovedit a îmbunătăți rata de supraviețuire și sănătate a copiilor și a femeilor
• Astăzi, peste 150 de țări au cel puțin o lege care face discriminări față de femei, deci este necesar să se promoveze o educație bazată pe cetățenie care, în viitor, poate influența pozițiile responsabile de schimbările sociale la nivel legislativ.

Inegalitățile de gen astăzi, ieri și mâine

Multe societăți au o istorie predominant patriarhală, acest lucru înseamnă ca puterea, fie că este vorba de resurse sau poziții de importanță socială și politică, este în continuare deținută, în principal, de bărbați. Cu toate acestea, există și cazuri de comunități matriliniare, în care descendența este trasată prin mamă (în unele cazuri chiar și terenurile și proprietățile sunt transmise de la mame la fiice), ca exemplu, menționăm Asante în Ghana și Minangkabau în Sumatra, Indonezia.

În timpul anilor 1900, femeile și-au schimbat progresiv obiceiurile, modul de gândire, relațiile legile. Acest fenomen a fost definit "revoluția blândă"; singurul din istorie fără vărsare de sânge. Este povestea lungă, neterminată a luptelor pentru drepturi: dreptul la studiu, dreptul la muncă, dreptul la vot, egalitatea de șanse.

Schimbările sociale și noile conștiințe apar adesea înaintea modificărilor legislative și deseori le determină. Astfel de modificări sunt mișcările pentru sufragiul femeilor în urma Primului Război Mondial, care au condus la votarea femeilor în multe țări europene, cum ar fi Polonia, Germania, Regatul Unit, Austria etc.

Cu toate acestea, progresul în schimbarea normelor de gen nu este neapărat un proces linear, femeile aveau mai multe puteri și drepturi legale în unele societăți din lumea veche, cum ar fi Egiptul, decât în perioadele ulterioare. În prezent, guvernele colaborează pentru a oferi acces egal la educație, asistență medicală și muncă decentă pentru femei. Unele țări au un minister pentru femei sau egalitate de gen, cum ar fi Suedia, Australia și Regatul Unit. "Cheia pentru egalitatea de gen nu se află în puterea economică a unei țări, ci în voința politică a guvernelor lor" - Van der Gaag, 2008. Totuși, este un drum lung de parcurs.

Egalitatea de gen permite tuturor oamenilor să aibă șanse egale, statut, drepturi și acces la resurse și servicii. Pentru a asigura acest acces echitabil, guvernele trebuie să se angajeze să implementeze politici și strategii care să echilibreze dezavantajele sociale și istorice ale femeilor.

Măsurile în favoarea egalității de gen pot conduce la o egalitate reală între femei și bărbați.

Proiectul “GET UP AND GOALS!” și resursele educaționale de tratare a temei de inegalitati de gen

Geostoria manual; Unitățile de învățare (UdI)șiInstrumente de evaluare și autoevaluare: trei propuneri pentru abordarea problemelor complexe

Proiectul Get up and goals a elaborat trei instrumente concrete în 12 limbi cu scopul de a aborda atât problema inegalităților de gen, cât și alte trei subiecte importante ale proiectului, iar în acest sens menționăm: crearea unui manual geo-istoric global, a unei serii de unități de învățare și a unui set de instrumente de evaluare și autoevaluare a învățării.

Manualul geo-istoric global, fiecare dintre capitolele sale dezvoltă o secție specială, care face referire la schimbările origanizării sociale și apariției inegalităților economice și de gen din diferite epoci istorice. În istoria omenirii s-au înregistrat de-a lungul timpului numeroase inegalități de gen, alături de originile, consecințele locale și globale ale acestora, identificându-se o temă principală cu rolul de interconecta și de a face mai bine înțeles întregul spațiu temporal și spațial al evenimentelor umane.

Unitățile de învățare( UDI) au fost construite pe baza a două principii:

• Din punct de vedere al conținutului, ele alcătuiesc lizibilitatea complexității, împărțind-o în date, cauze, efecte, fiecare fiind la rândul ei, sistematizată într-una sau mai multe etape de studiu. UDA are tendința de a fi construit potrivit unei arhitecturi modulare, profesorul putând decide folosirea a doar câteva din fazele în care este împărțit, fără a pierde globalizarea abordării.
• Din punct de vedere didactic, UDA propune un pasaj progresiv de la cunoașterea nativă a studențilo, până la cunoștințele experților. Această tranziție are loc printr-o învățare interactivă care se desfășoară astfel: în fiecare fază, profesorul propune un conținut științific prin metode de cercetare, studiu aprofundat și protagonismul studenților. O fază finală (numită "meta-cunoaștere") încheie procesul de învățare care permite o întărire a experienței dobândite și o conștientizare a sensului traseului educațional.

Instrumente de evaluare și autoevaluare.

Unitățile de învățare și instrumentele de evaluare și autoevaluare (în engleză SATs) au fost construite pornind de la un conținut comun și așteptând aceleași rezultate de învățare.

În acest mod, SAT pot verifica rezultatele studenților atât în ceea ce privește cunoștințele despre tema specifică tratată, cât și capacitățile de învățare a cetățeniei globale. Verificarea are loc printr-o comparație între scorurile exprimate de studenți și profesori înainte și după realizarea UdA și / sau studiul manualului.